(Duminica Fiului risipitor)

Nici o acțiune a noastră nu este auto-referențială, ci își dezvăluie bogăția sau sărăcia de conținut atunci când o punem în legătură cu restul vieții creștine. Luați de exemplu sacrificiile sau mortificările pe care cineva le-ar putea face. În sine sunt un lucru bun, însă ceea ce contează cu adevărat este să discernem ce stă la baza lor, care este motivația lor. Dacă nu e iubirea, de Dumnezeu sau de aproapele, devin sursă de mărire deșartă, iar viața noastră spirituală și însuși Dumnezeu reprezintă doar o oglindă a vanității în care să ne contemplăm narcisistic.

Duminică, 10 februarie 2019, începând cu orele 16, Asociația "Inocențiu Micu Klein" a credincioșilor greco-catolici români din Italia, a organizat o celebrare liturgică în Bazilica "San Paolo fuori le mura".
Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată de părintele Valentin Marcu, iar răspunsurile au fost oferite de seminaristul Ioan Pompiliu Bulgăr.
În cuvântul de învățătură, părintele s-a oprit asupra pericopei evanghelice din Duminica a XVII-a după Rusalii, îndemnând credincioșii să cultive un raport mai profund cu Dumnezeu prin rugăciune.

În duminicile de după Rusalii, ne-am obișnuit cu câteva lucruri. Ne-am obișnuit să vedem oameni care au nevoie de Isus și de aceea îi ies în cale într-un fel sau altul și îi cer ajutorul. Ne-am obișnuit să îl vedem deasemenea pe Mântuitorul cum răspunde imediat la astfel de apeluri izvorâte din suferință și credință. În sfârșit, am putut vedea cum cei de lângă Isus, mulțimea, blocheză de multe ori comuniunea atât de mult dorită. Așa este în cazul orbului, așa este în cazul lui Zaheu.

Suntem din nou în Ierihon, avem din nou un om care vrea să vadă și din nou o mulțime ce îl împiedică. Numele omului este Zaheu și pe urmele orbului de duminica trecută nici el nu se dă bătut. Găsește un copac în care se urcă și de acolo îl vede pe Isus sau mai degrabă se face văzut, fiindcă Mântuitorul îl privește și îi spune: “Zaheu, coboară degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân.” Prin prezența lui Isus, casa lui Zaheu devine casă cu adevărat, simbol al Bisericii, la rândul ei semn al Împărăției Cerurilor: astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia.

Isus este "lumină pentru luminarea neamurilor" (Lc 2,32)

Întâmpinarea Domnului este o frumoasă sărbătoare a luminii în gerul şi întunericului iernii. Ea ne vorbeşte de Isus, Soarele, care a răsărit pentru a ne lumina, a ne încălzi şi a ne mântui pe noi, cei cu mintea întunecată şi rece, consumându-se pe sine, asemenea lumânării pe care o purtăm astăzi în mână.

Duminica Vindecării orbului din Ierihon

Duminica Vindecării celor 10 leproși

Iubiți frați și iubite surori întru Domnul,

În săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor medităm cu nostalgie cuvintele psalmului «ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună! » (Psalmul 132,1). Acest dor al unității se înfăptuiește prin rugăciune, prin iertare, prin dragoste, prin dialog, dar mai ales prin adevăr, fiindcă doar Adevărul ne va face liberi (cfr. Ioan 8,32). Un drum de regăsire și de apropiere sinceră și încrezătore, spre a-L celebra în Euharistie pe Isus Mântuitorul lumii, «pentru ca lumea să creadă» (Ioan, 17,21).

Evanghelia de astăzi are o lumină și o conotație cu totul specială în acest an 2019. A fost anunțată cu doar două zile în urmă vizita Sfântului Părinte Papa Francisc în România și pentru noi ca și popor care am petrecut mai bine de patruzeci de ani în bezna unui regim comunist, ateu, prezența urmașului lui Petru este o lumină caldă și blândă, semn al luminii lui Cristos. În Faptele Apostolilor îi vedem pe bolnavii ce încercau să se atingă de Petru sau dacă nu, măcar de umbra lui, pentru a fi vindecați.