Orice chemare a lui Isus este o vindecare a paraliziei noastre. Că eram paralizați de năvoade și de ocupații lumești sau de adevărate boli sufleteși și trupești, urmarea lui Cristos înseamnă vindecare și dinamism. Într-un timp special ca și cel pe care îl trăim, evanghelia de astăzi are o rezonanță și mai profundă, deoarece ne dă sensul a tot ceea ce facem în Postul Mare.

Duminica dreptei credințe

Ieri 14 martie 2019, Cardinalul Gualtiero Bassetti, Arhiepiscop de Perugia-Città della Pieve și Președinte al Conferinței Episcopale Italiene, l-a primit în audiență la Perugia pe părintele Cristian Crișan, Vizitator Apostolic pentru credincioșii greco-catolici români din Europa occidentală. Prilejul a fost dat de vizita efectuată în comunitatea greco-catolică de la Perugia, păstorită de părintele Lucian Cordiș. A fost prezent la audiență și părintele Valer Sician, responsabil cu pastorația credincioșilor români la Firenze.

Duminica izgonirii lui Adam din Rai

(Duminica Înfricoșătoarei judecăți)

(Duminica Fiului risipitor)

Nici o acțiune a noastră nu este auto-referențială, ci își dezvăluie bogăția sau sărăcia de conținut atunci când o punem în legătură cu restul vieții creștine. Luați de exemplu sacrificiile sau mortificările pe care cineva le-ar putea face. În sine sunt un lucru bun, însă ceea ce contează cu adevărat este să discernem ce stă la baza lor, care este motivația lor. Dacă nu e iubirea, de Dumnezeu sau de aproapele, devin sursă de mărire deșartă, iar viața noastră spirituală și însuși Dumnezeu reprezintă doar o oglindă a vanității în care să ne contemplăm narcisistic.

Duminică, 10 februarie 2019, începând cu orele 16, Asociația "Inocențiu Micu Klein" a credincioșilor greco-catolici români din Italia, a organizat o celebrare liturgică în Bazilica "San Paolo fuori le mura".
Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată de părintele Valentin Marcu, iar răspunsurile au fost oferite de seminaristul Ioan Pompiliu Bulgăr.
În cuvântul de învățătură, părintele s-a oprit asupra pericopei evanghelice din Duminica a XVII-a după Rusalii, îndemnând credincioșii să cultive un raport mai profund cu Dumnezeu prin rugăciune.

În duminicile de după Rusalii, ne-am obișnuit cu câteva lucruri. Ne-am obișnuit să vedem oameni care au nevoie de Isus și de aceea îi ies în cale într-un fel sau altul și îi cer ajutorul. Ne-am obișnuit să îl vedem deasemenea pe Mântuitorul cum răspunde imediat la astfel de apeluri izvorâte din suferință și credință. În sfârșit, am putut vedea cum cei de lângă Isus, mulțimea, blocheză de multe ori comuniunea atât de mult dorită. Așa este în cazul orbului, așa este în cazul lui Zaheu.

Suntem din nou în Ierihon, avem din nou un om care vrea să vadă și din nou o mulțime ce îl împiedică. Numele omului este Zaheu și pe urmele orbului de duminica trecută nici el nu se dă bătut. Găsește un copac în care se urcă și de acolo îl vede pe Isus sau mai degrabă se face văzut, fiindcă Mântuitorul îl privește și îi spune: “Zaheu, coboară degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân.” Prin prezența lui Isus, casa lui Zaheu devine casă cu adevărat, simbol al Bisericii, la rândul ei semn al Împărăției Cerurilor: astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia.