(Duminica Samarinencei)

Unul dintre primele trei momente în care apa joacă un rol central în evanghelia după Ioan este cel din fragmentul pe care astăzi îl medităm. Celelalte două se petrec în Cana Galileii, la nunta la care Isus transformă apa în vin și la scăldătoare Vitezda, cea în care se învredniceau de vindecare cei ce intrau după atingerea apei de către un înger. În pericopa de astăzi o samarineancă, ce ne reprezintă de fapt pe toți, caută zi de zi o apă dătătoare de viață ce să-i aline setea și să-i dăruiască plinătate.

Ce loc simbolic această scăldătoare a oilor! Astăzi când suntem în epoca imaginilor, ar merita să facem un exercițiu de imaginație pentru a surprinde atmosfera: sute sau poate mii de ochii scrutând cu avidă atenție cea mai mică mișcare a apei; mușchi încordați, tensionați, precum cei ai unui animal de pradă gata de atac, pregătiți să zvâcnească înspre apă la primul semn; curioși ce privesc mai de la distanță pentru a prinde învălmășeala generală și momentul miracolului, liberi să-și dea cu părerea și să analizeze. Ei bine, în toată această atmosferă să spui: "Doamne nu am om"?!?

Vestea cea bună a Învierii Domnului are ceva specific pentru fiecare. Pentru Maica Sfântă este împlinirea promisiunii lui Dumnezeu adresată ei de către Arhanghelul Gabriel. Pentru Maria Magdalena este chemarea pe nume de către Isus. Pentru femeile mironosițe, piatra dată la o parte și arătarea îngerească. Pentru Petru este delicatețea de a fi menționat în mod specific de către înger: spuneți apostolilor și lui Petru. De ce “și lui Petru”? Fiindcă Petru se lepădase de Mântuitorul în chiar noaptea Patimilor și nici măcar ceilalți apostoli nu erau siguri dacă mai era împreună cu ei.

Nici piatra mormântului, nici ușile încuiate de nenumăratele frici ale bietei existențe umane, nu-L mai pot ține departe de viețile noastre pe Isus cel Înviat. Ba mai mult: poate tocmai acolo unde teroarea e mai mare, ca și în cazul ucenicilor, Dumnezeu este de față pentru a ne oferi pacea prezenței Sale. Într-o astfel de situație, în care discipolii tremură de frica iudeilor, Mântuitorul schimbă complet perspectiva. Nu îi liniștește, nu îi consolează, nici măcar nu vorbește despre sursa fricii lor. E ca și cum aceasta nici măcar nu ar exista sau ar fi doar o himeră a vieții lor trecute.

Onoratului cler împreună slujitor,

cuvioşilor călugări şi călugăriţe,

iubiţilor credincioşi greco-catolici

şi tuturor creştinilor iubitori de Dumnezeu

Iubiți credincioși,

DUMINICA 6 DIN POST (Duminica Floriilor sau a Intrării Domnului în Ierusalim).

Prin ceea ce spune, Isus pare să ceară de cele mai multe ori lucruri imposibile sau în orice caz greu de înțeles și greu de urmat. Atunci când legea lui Moise cerea ochi pentru ochi și dinte pentru dinte, să-ți iubești aproapele și să-ți urăști dușmanul, ce reacție putea provoca în sufletul ascultătorilor apelul Mântuitorului la iubirea dușmanilor? Cum răsună aceste cuvinte în sufletul nostru, atunci când cineva drag, cineva din familie sau dintre prieteni suferă din cauza unor oameni răi?

Înainte de a intra în meritul pasajului evanghelic pe care tocmai l-am citit, ar merita să ne aducem aminte de pașii spirituali pe care Postul Mare ni i-a propus prin duminicile parcurse și evangheliile ascultate. Prima duminică ne chema să ne aducem aminte de momentul inițial al întâlnirii cu Isus. Împreună cu primii ucenici, avem cu toții un astfel de moment în care într-un fel sau altul, printr-o persoană, un fragment al Sfintei Scripturi, un moment de rugăciune sau pur și simplu o inspirație a Providenței Divine, am ajuns să-l întâlnim pe Mântuitorul.

(Duminica Sfintei Cruci)

Stimaţi concetăţeni,
comunitatea noastră, alături de cea italiană, este, acum, într-un moment care îndeamnă la comportamente de responsabilitate peste tot în lume. Ne aflăm într-o situaţie fără precedent pentru generaţia noastră care ne-a perturbat ritmul normal de viaţă. Suntem afectaţi în egală măsură, indiferent de statut sau condiţie socială. Boala ne arată limitele.