Filele Vechiului Testament sunt pătrunse de cuvintele pe care Dumnezeu, prin Moise, le transmite poporului: “Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul, sunt sfânt!” Rațiunea unei purtări aparte a membrilor poporului ales și însăși rațiunea legii stă în sfințenia lui Dumnezeu. Cuvintele lui Isus din evanghelia de astăzi respectă același tipar însă împlinesc ceea ce Vechiul Testament doar prevestește. Sfințenia de care vorbește Vechiul Testament capătă conotația concretă a milostivirii, a îndurării.

(Duminica pescuirii minunate)

În Duminica vindecării lunaticului, Dumnezeu pune la dispoziția noastră, prin credință, atotputernicia Sa: “toate sunt cu putință celui ce crede”. În cea a datornicului nemilostiv, iertarea este la latitudinea noastră: dacă iertăm greșiților noștri și Dumnezeu ne iartă nouă. În Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, însăși mântuirea este la îndemâna noastră, dacă alegem să privim cu credință la Fiul Omului înălțat pe Cruce. Avem însă în toate aceste situații deplina libertate. Dumnezeu nu intră niciodată cu forța în sufletul nostru.

Evanghelia de astăzi este parte a dialogului pe care Isus îl are cu Nicodim despre necesitatea unei a doua nașterii, una spirituală, pentru a putea intra în Împărăția Cerurilor. Acest venerabil membru al Sinedriului are doar Legea la dispoziție, de aceea este departe de a reuși să înțeleagă sensul cuvintelor Mântuitorului. Sfânta Scriptură ne spune că Nicodim vine noaptea să-l vadă pe Isus. Valența simbolică a acestor cuvinte ne descoperă o realitate spirituală, o noapte care bântuie toți oamenii atunci când sunt departe de Dumnezeu, adevărata lumină a acestei lumi.

(Duminica lucrătorilor ucigaşi din vie)

Istoria lumii noastre începe cu o grădină, Raiul, pe care Dumnezeu ne-o dă în grijă. Trebuia doar să o stăpânim, să o îngrijim și să știm să ne bucurăm de ea. O pierdem însă din cauza păcatului strămoșesc, devenind nedemni de Dumnezeu și de Rai. Fusesem creați pentru a fi Prinți, însă ne-am vândut moștenirea pentru un ...măr! Domnul însă nu ne abandonează și continuă să arunce semințe de Rai în sufletul nostru. Pe de altă parte, noi ne vindem încontinuu moștenirea: ba pe un blid de linte, ba pe cepele Egiptului, ba pe 30 de arginți...

(Duminica Tânărului bogat)

(Duminica datornicului nemilostiv)

(Duminica Vindecării unui lunatic)

(Duminica Umblării lui Isus pe ape).

(Duminica înmulțirii celor 5 pâini și 2 pești)