Acesta este Fiul meu preaiubit: Meditația PS Claudiu la Duminica după Botezul Domnului

Duminica după Botezul Domnului

Convertiți-vă, schimbați-vă căci s-a apropiat Împărăția Cerurilor. Convertire, schimbare, pocăință, metanoia. O schimbare nu doar de suprafață, ci radicală, asta ne cere Isus. O schimbare continuă, zi de zi, clipă de clipă în conformitate cu exigențele Împărăție din care facem parte. O schimbare ce înseamnă gesturi concrete în fiecare zi, gesturi care ne costă fiindcă reprezintă o ruptură față de lumea în care trăim, față de ceea ce fac oamenii în mod normal în lumea în care trăim. O ruptură care pentru noi poate însemna câteva minute în plus de rugăciune, pe care trebuie să le luăm din timpul acestei lumi, sau un spațiu găsit cu greu pentru a participa noi și familia la o Sfântă Liturghie în situația în care ritmul haotic actual al vieții ne prezintă alte 100 de alternative de a ne petrece timpul. O ruptură care poate însemna în alte spații și în alte timpuri o alegere între libertate și temniță, între aplauze și huiduieli, între viață și moarte, la fel ca episcopii noștri martiri. O schimbare, o convertire, o pocăință înseamnă luptă. Și ce ne ține pe noi tari în lupta, care este motivația noastră? Cea care stă și la baza misiunii lui Isus: glasul Tatălui care din Ceruri spune “Tu ești Fiul meu preaiubit!” Această iubire a Tatălui este cea care îl face pe Isus să spună pe Cruce: “în mâinile Tale îmi încredințez spiritul meu” Isus este sigur de iubirea Tatălui și de aceea fără ezitare se pune cu totul în mâinile Lui. Și tocmai acestă iubire fondatoare a misiunii salvifice a Mântuitorului este atacată încă de la început de către cel rău. Imediat după botez Isus este în deșert și cel rău, la fel cum a făcut cu Adam încearcă să pună în dubiu iubirea Tatălui. “Dacă ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te...” Aceeași ispită se va repeta în momentul crucii, prin gura celor prezenți: “Dacă ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, dă-te jos de pe cruce”. Aceeași luptă și aceleași ispite se repetă și în viața noastră chiar dacă sub alte forme: printr-o suferință care ne face să ne simțim abandonați, printr-o încercare ce ne face să ne simțim singuri sau orice altceva care încearcă să ne facă să dubităm de iubirea lui Dumnezeu pentru noi.

Convertirea ar trebui să înceapă pentru noi cei de astăzi prin a da timp lui Dumnezeu în viața noastră. Isus spunea unei sfinte că nu așteaptă de la noi, cei de astăzi penitențe extraordinare, ci doar acele sacrificii care ne permit să fim buni creștini.

Convertirea ar trebui să o împlinim privind la Maica Sfântă și făcând și noi la fel ca ea, un tezaur în inimi din tot ceea ce Dumnezeu a împlinit în viața noastră. Acest tezaur al mărturiei iubirii lui Dumnezeu să fie fundamentul vieții noastre creștine!

PS Claudiu

Episcopul Curiei

Ev Mt 4,12-17

Şi Isus, auzind că Ioan a fost întemniţat, a plecat în Galileea. Şi părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftali, ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: "Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; Poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit". De atunci a început Isus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor.
Sursa: e-communio.ro