FINAL DE LEGIUNE: Meditația PS Claudiu la Duminica a XXIII-a după Rusalii

De ce să nu recunoaștem, cu toții avem un frison de neliniște atunci când ne gândim sau vorbim de puterea întunericului. Evanghelia de astăzi descrie teribila putere a răului cu amănunte care nu sunt menite să ne liniștească. În primul rând numele este legiune, iar o legiune romană de exemplu era formată din aproximativ 6.000 mii de soldați. Ne putem ușor imagina așadar forța letală a unei asemenea formațiuni, cu atât mai mult cu cât se aplică unei realități spirituale: în fața ei, orice umană rezistență este spulberată. Evanghelia ne dă ulterioare detalii și ne spune că nici lanțurile nu erau capabile să îl țină în frâu pe cel posedat, iar faptul că locuia în morminte adaugă un ulterior aspect tenebros. Ajunși la acest punct, cred că suntem cu toții convinși că nu-i de joacă atunci când intrăm pe acest tărâm. Cu toate acestea, în evanghelia de astăzi ceva iese din schemă... O asemenea putere, aparent de nebiruit, care terorizează un întreg ținut, își pierde toată consistența atunci când Isus își pune primul pas pe tărâmul Gadarenilor. Nu e nevoie să spună ceva, nu e nevoie să facă ceva, e suficientă prezența lui, pentru ca întreaga putere, întreaga legiune să se așeze la picioarele Lui, implorând clemență. Oare în ce situație și în fața cui, o legiune romană de 6000 de soldați antrenați special pentru luptă, ar depune armele instantaneu, toți deodată, fără a schița o minimă rezistență? Ne dăm seama cu adevărat ce înseamnă asta? Conștientizăm oare cine este Mântuitorul și Prietenul nostru și despre ce putere vorbim?

Evanghelia de astăzi ne invită să ne întoarcem la începutul vocației și la misterul botezului nostru, deoarece este momentul în care și noi, la fel ca omul posedat, am fost eliberați de puterea întunericului și îmbrăcați cu hainele luminii: câți în Cristos v-ați botezat, în Cristos v-ați și îmbrăcat. După acest moment, pașii noștri merg pe urmele pașilor Săi și de aceea demonii tremură și în fața noastră, fiindcă misterul Nazarineanului este în chip tainic prezent în viața ucenicilor săi. Primii ucenici experimentează această putere și se întorc bucuroși la Isus mărturisindu-i darul: și diavolii se supun lor în numele lui Cristos. Bineînțeles, asta nu ne permite să ne mândrim sau să fim indolenți: misterul răului rămâne o putere teribilă, pe care o putem învinge doar în Isus Cristos. Faptul că suntem botezați, că suntem creștini este esențial, însă lupta cu cel rău durează întreaga viață și de aceea zi de zi, trebuie să trăim botezul nostru, urmarea lui Cristos și renunțarea la cel rău și la faptele lui, altfel devenim vulnerabili. Padre Pio spunea că după Învierea lui Cristos, diavolul este ca un câine legat: nu poate veni spre noi, însă putem merge noi în direcția lui printr-o viață neconformă cu statutul nostru de creștini.

Doar în Cer vom știi cu adevărat de câte ori Dumnezeu ne-a scăpat din cursele vrăjmașului și de câte ori Maica Sfântă ne-a acoperit cu mantia ei ocrotitoare. Domnul ne este pururi aproape, nu ne abandonează niciodată, însă libertatea noastră ne permite să-l primim zi de zi în sufletul nostru sau să-l alungăm precum cei din evanghelie. Cel ce a învins legiunea din ținutul Gherghesenilor, are nevoie de acordul nostru zilnic pentru a o învinge pe cea din viața noastră.

PS Claudiu
Episcopul Curiei

Ev Lc 8,26-39

În vremea aceea, a ajuns Isus cu corabia în ţinutul Gherghesenilor, care este în faţa Galileii. Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte. Şi văzând pe Isus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui. Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie. Şi l-a întrebat Isus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el. Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc. Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; şi le-a îngăduit. Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a înecat. Iar păzitorii văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate. Şi au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Isus şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui Isus şi s-au înfricoşat. Şi cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul. Şi L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinutul Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Iar El, intrând în corabie, S-a înapoiat. Iar bărbatul din care ieşiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Isus însă i-a dat drumul zicând: Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi a plecat, vestind în toată cetatea câte îi făcuse Isus.
Sursa: e-communio.ro