Mirul vieții: între sacrificiu și risipă. Meditația PS Claudiu la Duminica Floriilor

DUMINICA 6 DIN POST (a Floriilor)

Duminica trecută, sărbătorind și Bunavestire, am avut ocazia să confruntăm reacția apostolilor cu cea a Maicii Sfinte în fața planului lui Dumnezeu. Astăzi avem o altă Marie, sora lui Lazar și tot un ucenic, pe Iuda cu atitudini diametral opuse față de Domnul. Maria, chip al sufletului ce se dăruiește cu totul lui Dumnezeu, face un gest care spune totul: în fața lui Isus risipește, literalmente, tot ceea ce lumea considera de preț. Litrul de mir de nard, de mare preț, așa cum ne spune evanghelia, este simbolul dăruirii Mariei: totul este pus la picioarele Domnului. Este un alt fel de a spune, împreună cu Maria din Nazaret: “iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul Tău”. Regăsim sensul parabolei care vorbindu-ne despre Împărăția Cerurilor, ne spune despre o nestemată pentru care, cel care o găsește este dispus să-și pună la bătaie întreaga avere. Pe de altă parte, gestul Mariei din Betania este un gest profetic, ce prevestește sacrificiul Mântuitorului pe Cruce. Acolo, pe Golgota, sângele preasfânt se va scurge pe picioarele Celui răstignit și va înmiresma întregul Univers.

Iuda nu poate intra într-o astfel de logică. Rămâne blocat într-o buclă a calculului și a interesului pe care a adoptat-o ca și mod de viață. Fără să-și dea poate pe deplin seama, alegerea lui este o poartă deschisă înspre acel spirit al pământului care are deja gheara adânc înfiptă în ființa lui. Iubirea, dăruirea sau sacrificiul i se par pierderi de timp și de bani, abateri sau întârzieri de la planul lui. Iar când își dă seama că planul lui Dumnezeu este diferit, acelui “fie mie după cuvântul Tău” din Nazaret i se opune o variațiune pe aceeași temă a unui atât de cunoscut și răgușit “non serviam!” Ca și omul din parabolă, a găsit și el nestemata de mare preț, însă o va vinde fără să clipească pentru un preț bun: 30 de arginți.

Noi deocamdată suntem răstigniți între două lumi, între Cer și pământ. Trăim în această lume, dar trebuie să o traversăm fără a prinde rădăcini. Suntem destinați Cerului dar fără a face parte încă pe deplin. Avem fiecare mirul vieții noastre și alegem zi de zi dacă îl folosim pentru a fi plăcut mirositori lumii acesteia sau lui Dumnezeu. Trebuie zilnic să ne aducem aminte ce înseamnă pentru noi risipa și sacrificiul și înspre cine suntem dispuși să le îndreptăm. Am fost cu toții oripilați de recentul atentat din Franța, însă dincolo de urâtul care ne-a împroșcat, a existat o rază de lumină cu totul neașteptată. Într-o lume care se depărtează tot mai mult de Dumnezeu și într-o țară, numită până nu demult “fiica întâi născută a Bisericii” ce pare că suferă de o amnezie cronică, un Om a decis să-și deșerte mirul vieții din iubire. Locotenent-colonelul Arnaud Beltrame, care și-a oferit viața pentru a salva ultimul dintre ostatici, era convertit de doar 5 ani de zile, așa cum mărturisește preotul catolic care l-a însoțit, și urma să se căsătorească anul acesta. Cu tot ceea ce avea de salvat, a decis să sacrifice totul din iubire pentru Cristos și pentru semenii lui. Floriile din acest an, au de aceea un parfum cu totul aparte: ne arată că Maria din Nazaret, Maria din Betania și tot șirul de ucenici care sunt dispuși să meargă pe urmele lui Isus nu doar în Ierusalim, ci și pe Golgota, continuă și în zilele noastre. Iată adevăratele remedii pentru amnezia spirituală.

PS Claudiu
Episcopul Curiei

Ev Io 12,1-18

Cu şase zile înainte de Paşti, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis: pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis deci Isus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Deci mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Isus, ci să vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi. Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare. Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Isus. A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Isus vine în Ierusalim au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! Şi Isus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: "Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei". Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preamărit Isus, atunci şi-au adus aminte că acestea I le-au făcut Lui. Deci da mărturie mulţimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.
Sursa: e-communio.ro