FĂRÂMELE ÎNDURĂRII: Meditația PS Claudiu la Duminica a XVII-a după Rusalii

(Duminica Cananeencei)

O femeie cananeancă, considerată păgână de către evrei, reușește prin credința ei să schimbe planurile lui Dumnezeu. Isus spune răspicat atât ucenicilor cât și femeii că a fost trimis doar pentru cei din casa lui Israel. Și totuși, în fața unei credințe mari ca și cea a cananeencei, Cerul își schimbă planul. Aici cred că stă de fapt minunea îndurării: prin credință, Dumnezeu deschide porți ce par închise pe vecie. Dacă pentru unii poate părea scandalos, de neconceput, ca Împăratul Cerurilor să-și schimbe planurile într-un mod aparent arbitrar, persoane ca femeia din evanghelie nu fac decât să mărturisească un lucru simplu: nimic nu este cu neputință la Dumnezeu!

Un alt păgân, înaintea cananeencei, mărturisit ca și părinte al nostru întru credință este Avram. Și el era un obișnuit al “negocierilor” cu Dumnezeu, sperând împotriva oricărei speranțe în îndurarea și bunătatea Lui. Cu toții ne aducem aminte cum, în momentul în care Domnul hotărăște să distrugă Sodoma și Gomora, Avram îi cere să-și schimbe sentința în cazul în care va găsi 50 de drepți, sau dacă nu, măcar 45, sau 40, sau 30, sau 20 și în sfârșit ... dacă va găsi măcar 10 drepți. Părintele nostru întru credință face apel la bunătatea și la dreptatea lui Dumnezeu: Poate în cetatea aceea să fie cincizeci de drepţi: pierde-i-vei, oare, şi nu vei cruţa tot locul acela pentru cei cincizeci de drepţi, de se vor afla în cetate? Nu se poate ca Tu să faci una ca asta şi să pierzi pe cel drept ca şi pe cel fără de lege şi să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui necredincios! Departe de Tine una ca asta! Judecătorul a tot pământul va face, oare, nedreptate? La fel ca și femeia din evanghelie, vorbește și cere ajutorul Domnului nu în virtutea unor merite, a unor drepturi, ci se recunoaște cu totul nevrednic, dând precedență îndurării: Iată, cutez să vorbesc Stăpânului meu, eu, care sunt pulbere şi cenuşă!

Într-un an ca și cel pe care îl trăim, evanghelia de astăzi să ne fie lumină pe cale. Padre Pio spunea fiilor lui spirituali: “roagă-te, speră, nu te agita; agitația la nimic nu folosește. Domnul e îndurător și va asculta rugăciunea ta”. O îndurare, cea a lui Dumnezeu, pe care Padre Pio o asocia întotdeauna cu rigoarea unei vieți creștine autentice și a unei continue convertiri a fiecăruia dintre cei care veneau în fața lui, pentru a se simți mai aproape de Cer. În cazul în care nu vedea semnele unei autentice pocăințe și a dorinței renunțării la păcat, sfântul de la Pietralcina nu ezita să refuze dezlegarea sacramentală în așteptarea unei schimbări.

Milostivirea și dreptatea Divină nu sunt de fapt decât două manifestări ale aceleiași iubirii ale lui Dumnezeu pentru noi.

PS Claudiu

Episcopul Curiei

Ev Mt 15,21-28

Şi ieşind de acolo, a plecat Isus în părţile Tirului şi ale Sidonului. Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă. El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Isus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.

Sursa: e-communio.ro