Cu toții suntem chemați să ne mărturisim credința. O facem în mod solemn în cadrul Sfintei Liturghii în momentul Crezului. O facem deasemenea atunci când ne rugăm, atunci când împlinim fapte bune și în general ori de câte ori viața noastră este pentru semeni un prilej de laudă la adresa lui Dumnezeu. În felul acesta între ceea ce mărturisim prin viu grai și ceea ce trăim există o necesară coerență, iar acest punct de armonie este crucial pentru viața noastră spirituală.

Evanghelia de astăzi ne vorbește despre Cuvântul pe care Mântuitorul îl sădește în inimile noastre și care are toată puterea de a ne transforma în fii ai lui Dumnezeu. Depinde însă de noi dacă îl lăsăm să rodească, dacă îl îngrijim, pentru ca să rodească pe deplin. Prin El întreaga lume a fost creată, însă are nevoie de acordul nostru pentru ca din Sămânța Divină o grădină a Raiului să se nască în sufletele noastre. Contemplăm în aceste rânduri puterea Cuvântului și deopotrivă imensa demnitate și libertate cu care am fost înzestrați.

Ziua Școlii Ardelene se sărbătorește anual la 11 octombrie. Este o sărbătoare publică, dedicată omagierii rolului fundamental al ideilor culturale și politice promovate de mișcarea cunoscută sub numele de Școala Ardeleană.

Ne apropiem cu pași repezi de 11 octombrie, zi care celebrează Școala Ardeleană și importanța acesteia, marcând astfel înființarea primelor școli cu predare în limba română în anul 1754. Totodată, marchează și împlinirea visului vlădicului Inochentie Micu-Klein, ctitor al scolilor blăjene.

Pentru a discuta chestiunea integrării religioase a românilor ardeleni sub autoritatea Sfântului Scaun al Romei, mitropolitul Atanasie Anghel a convocat în anul 1698 Sinodul de la Alba Iulia. Pe 7 octombrie 1698 sinodul împreună cu mitropolitul Anghel a adoptat formularea „Noi, Vlădica, Protopopii și Popii Bisericii Românești dăm știre tuturor că de bună voia noastră ne unim cu Biserica Romei și ne mărturisim mădularile acestei Biserici Sfinte a Romei”. Actul Unirii cu Biserica Romei a fost semnat de întreg sinodul și întărit cu sigiliul Mitropoliei de Bălgrad (Alba Iulia).

Evanghelia de duminica trecută ne chema să regăsim asemănarea cu Dumnezeu prin îndurare: “fiți milostivi precum Tatăl vostru este milostiv”. Și deoarece nimeni nu poate da ceea ce nu are, Mântuitorul, venind în lume, ne daruiește milostivirea Sa. În evanghelia de astăzi regăsim aceasta îndurare divină: Isus se atinge de sicriul ce deschide convoiul morții și se atinge de fapt de noi înșine, de întreaga omenire moartă prin păcat. Ori de câte ori Dumnezeu ne cercetează, logica morții se oprește și milostivirea Lui ne trezește la viață.

Filele Vechiului Testament sunt pătrunse de cuvintele pe care Dumnezeu, prin Moise, le transmite poporului: “Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul, sunt sfânt!” Rațiunea unei purtări aparte a membrilor poporului ales și însăși rațiunea legii stă în sfințenia lui Dumnezeu. Cuvintele lui Isus din evanghelia de astăzi respectă același tipar însă împlinesc ceea ce Vechiul Testament doar prevestește. Sfințenia de care vorbește Vechiul Testament capătă conotația concretă a milostivirii, a îndurării.

Casa "Sfântul Iosif" de la Odorheiu Secuiesc este un centru destinat copiilor în dificultate, indiferent de etnie și religie. Centrul caritativ-educativ, coordonat de către Congregația Inimii Neprihănite, cu sediul în București, corespunde cerințelor legislației române cât și celei internaționale din domeniul protecției copilului și al familiei.

(Duminica Pescuirii minunate)

Cel ce vrea să mă urmeze…! Din câte vedem, cuvintele atât de exigente pronunțate de către Isus, nu se adresează unei elite, ci tuturor creștinilor, tuturor celor care vor să-l urmeze pe Isus. Or, noi ne facem de atâtea ori semnul crucii fără să ne gândim la ceea ce asta implică pentru noi. Nu ne gândim de exemplu la necesitatea de a fi un semn în lumea în care trăim. Nu ne gândim că trebuie să fim lumină și sare a pământului. Dar pentru a fi lumină și sare, înainte de toate trebuie să regăsim în însăși esența existenței noastre sensul chemării lui Isus.