Evanghelia de duminica trecută ne chema să regăsim asemănarea cu Dumnezeu prin îndurare: “fiți milostivi precum Tatăl vostru este milostiv”. Și deoarece nimeni nu poate da ceea ce nu are, Mântuitorul, venind în lume, ne daruiește milostivirea Sa. În evanghelia de astăzi regăsim aceasta îndurare divină: Isus se atinge de sicriul ce deschide convoiul morții și se atinge de fapt de noi înșine, de întreaga omenire moartă prin păcat. Ori de câte ori Dumnezeu ne cercetează, logica morții se oprește și milostivirea Lui ne trezește la viață.

Filele Vechiului Testament sunt pătrunse de cuvintele pe care Dumnezeu, prin Moise, le transmite poporului: “Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul, sunt sfânt!” Rațiunea unei purtări aparte a membrilor poporului ales și însăși rațiunea legii stă în sfințenia lui Dumnezeu. Cuvintele lui Isus din evanghelia de astăzi respectă același tipar însă împlinesc ceea ce Vechiul Testament doar prevestește. Sfințenia de care vorbește Vechiul Testament capătă conotația concretă a milostivirii, a îndurării.

Casa "Sfântul Iosif" de la Odorheiu Secuiesc este un centru destinat copiilor în dificultate, indiferent de etnie și religie. Centrul caritativ-educativ, coordonat de către Congregația Inimii Neprihănite, cu sediul în București, corespunde cerințelor legislației române cât și celei internaționale din domeniul protecției copilului și al familiei.

(Duminica Pescuirii minunate)

Cel ce vrea să mă urmeze…! Din câte vedem, cuvintele atât de exigente pronunțate de către Isus, nu se adresează unei elite, ci tuturor creștinilor, tuturor celor care vor să-l urmeze pe Isus. Or, noi ne facem de atâtea ori semnul crucii fără să ne gândim la ceea ce asta implică pentru noi. Nu ne gândim de exemplu la necesitatea de a fi un semn în lumea în care trăim. Nu ne gândim că trebuie să fim lumină și sare a pământului. Dar pentru a fi lumină și sare, înainte de toate trebuie să regăsim în însăși esența existenței noastre sensul chemării lui Isus.

Evanghelia de astăzi este parte a dialogului pe care Isus îl are cu Nicodim despre necesitatea unei a doua nașterii, una spirituală, pentru a putea intra în Împărăția Cerurilor. Acest venerabil membru al Sinedriului are doar Legea la dispoziție, de aceea este departe de a reuși să înțeleagă sensul cuvintelor Mântuitorului. Sfânta Scriptură ne spune că Nicodim vine noaptea să-l vadă pe Isus. Valența simbolică a acestor cuvinte ne descoperă o realitate spirituală, o noapte care bântuie toți oamenii atunci când sunt departe de Dumnezeu, adevărata lumină a acestei lumi.

Duminica a XI-a după Rusalii, a datornicului nemilostiv

În evanghelia de duminica trecută, apostolii sunt singuri pe mare, sau cel puțin așa li se pare lor, în timp ce Isus se roagă pe munte. În cea de astăzi situația e oarecum similară: Mântuitorul este pe Tabor, împreună cu Petru, Iacob și Ioan, iar ceilalți sunt la poalele muntelui încercând să lupte cu un demon mut și surd. Încearcă fără să reușească și când Isus coboară de pe munte îi găsește discutând despre acest eșec al lor.

Ucenicii au astăzi de înfruntat o nouă încercare. Isus, după ce a înmulțit pâinile și peștii, îi silește pe apostoli să urce în barcă și să pornească pe mare singuri. Îi silește. Este exact semnificația cuvântului folosit de Sfântul Matei, indicând o acțiune făcută cu forța. Mântuitorul îi obligă pe ucenici să pornească pe mare, îi angajează într-o experiență în care ei nu ar dori să intre. Este un prim lucru deosebit de interesant în evanghelia de astăzi, fiindcă ne privește în mod direct.

de Manuel Nin

Adormirea Maicii Domnului este ultima dintre marile sărbători ale anului liturgic bizantin. Pregătită de două săptămâni numite postul Mamei lui Dumnezeu, sărbătoarea celebrează moartea, îngroparea şi glorificarea deplină în cer a aceleia care este mama vieţii. Există un raport strâns între icoana sărbătorii şi textele liturgice care o comentează, încă de la vespere.