Evanghelia de astăzi este parte a dialogului pe care Isus îl are cu Nicodim despre necesitatea unei a doua nașterii, una spirituală, pentru a putea intra în Împărăția Cerurilor. Acest venerabil membru al Sinedriului are doar Legea la dispoziție, de aceea este departe de a reuși să înțeleagă sensul cuvintelor Mântuitorului. Sfânta Scriptură ne spune că Nicodim vine noaptea să-l vadă pe Isus. Valența simbolică a acestor cuvinte ne descoperă o realitate spirituală, o noapte care bântuie toți oamenii atunci când sunt departe de Dumnezeu, adevărata lumină a acestei lumi.

Duminica a XI-a după Rusalii, a datornicului nemilostiv

În evanghelia de duminica trecută, apostolii sunt singuri pe mare, sau cel puțin așa li se pare lor, în timp ce Isus se roagă pe munte. În cea de astăzi situația e oarecum similară: Mântuitorul este pe Tabor, împreună cu Petru, Iacob și Ioan, iar ceilalți sunt la poalele muntelui încercând să lupte cu un demon mut și surd. Încearcă fără să reușească și când Isus coboară de pe munte îi găsește discutând despre acest eșec al lor.

Ucenicii au astăzi de înfruntat o nouă încercare. Isus, după ce a înmulțit pâinile și peștii, îi silește pe apostoli să urce în barcă și să pornească pe mare singuri. Îi silește. Este exact semnificația cuvântului folosit de Sfântul Matei, indicând o acțiune făcută cu forța. Mântuitorul îi obligă pe ucenici să pornească pe mare, îi angajează într-o experiență în care ei nu ar dori să intre. Este un prim lucru deosebit de interesant în evanghelia de astăzi, fiindcă ne privește în mod direct.

de Manuel Nin

Adormirea Maicii Domnului este ultima dintre marile sărbători ale anului liturgic bizantin. Pregătită de două săptămâni numite postul Mamei lui Dumnezeu, sărbătoarea celebrează moartea, îngroparea şi glorificarea deplină în cer a aceleia care este mama vieţii. Există un raport strâns între icoana sărbătorii şi textele liturgice care o comentează, încă de la vespere.

După căderea lui Adam, pâinea e asociată cu sudoarea frunții. Cu toate acestea, iubirea lui Dumnezeu pregătește de-a lungul istoriei umane planul de răscumpărare și până în momentul în care Cristos, Pâinea coborâtă din Cer mântuiește omul din puterea păcatului și a morții, diverse imagini ne vorbesc de-a lungul Vechiului Testament de această răscumpărare ce se apropie, tocmai prin simbolismul pâinii. Poporul ales experimentează în pustie mana, pâinea ce în fiecare dimineață cade din cer. Ilie este hrănit din porunca Domnului de către un corb ce zilnic îi aduce pâinea.

Profetul Isaia descrie semnele pe care Unsul Domnului le va împlini atunci când va fi trimis pe pământ: “Spiritul Domnului este peste Mine, pentru aceea M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsaţi şi să vestesc anul plăcut Domnului".

La Fatima, Maica Sfântă le arată celor trei copilași iadul și sufletele care acolo sunt osândite. O priveliște cutremurătoare, de doar câteva clipe dar care lasă o profundă impresie asupra copiilor, care încep din acel moment să se roage și să facă sacrificii pentru păcătoșii ce riscă să ajungă în iad. Cu siguranță am încercat și noi de multe ori să ne imaginăm acest loc de osândă, pe care Lucia îl descrie astfel: Fecioara ne-a arătat o mare de foc, care părea că era sub pământ.

Fratele Mihai din Prilog ne invita să cerem în fiecare zi ajutorul Maicii Sfinte și să spunem: “apără-ne de ispite și de spiritele care nu sunt bune, iar acele ispite și spirite care nu sunt bune și se află în noi până în prezent, să fie scoase afară și să nu mai intre iară...”.

Evanghelia de astăzi ne readuce la esențialul credinței noastre, la primul și cel mai important înțeles al ei: încrederea în Dumnezeu, încrederea în cuvântul Lui. Aici nu mai e vorba de formulări teologice, nici de dogme, ci de atitudinea esențială care ne apropie de părintele nostru întru credință, Avram: Dumnezeu spune ceva, cere ceva și tu crezi că ceea ce Dumnezeu îți spune este bine, nu fiindca ai înțeles tot, ci fiindcă o spune Dumnezeu.