(Duminica Tuturor Sfinților)

Adevărata lumină a vieţii noastre vine de la Dumnezeu. Un adevăr perceptibil de-a lungul istoriei umane, de-a lungul întregii Sfinte Scripturi şi care astăzi este împlinit: limbi de foc luminează capetele apostolilor şi înflăcărează cuvintele lor. Un dar, cel al Spiritului Sfânt, ce nu este rezervat doar apostolilor, ci tuturor celor care îl doresc. Însă doar dacă îl doresc… Fiindcă Dumnezeu respectă atât de mult libertatea umană, încât nu intră niciodată cu forţa în sufletul omului. Nici măcar cu darurile sale.

Astăzi, 2 iunie, Biserica îi sărbătorește pe Fericiții Episcopi martiri greco-catolici români, uciși din ură față de credință, beatificați în urmă cu un an de către Papa Francisc pe Câmpia Libertății de la Blaj.

Biografii sintetice, elaborate pe baza informațiilor cuprinse în lucrarea POSITIO super martyrio, prin care s-a argumentat la Roma martiriul celor șapte episcopi greco-catolici.

1. Scurtă biografie a Episcopului Vasile Aftenie

DUMINICA a VII-a după Paști

(Duminica Orbului)

(Duminica Samarinencei)

Unul dintre primele trei momente în care apa joacă un rol central în evanghelia după Ioan este cel din fragmentul pe care astăzi îl medităm. Celelalte două se petrec în Cana Galileii, la nunta la care Isus transformă apa în vin și la scăldătoare Vitezda, cea în care se învredniceau de vindecare cei ce intrau după atingerea apei de către un înger. În pericopa de astăzi o samarineancă, ce ne reprezintă de fapt pe toți, caută zi de zi o apă dătătoare de viață ce să-i aline setea și să-i dăruiască plinătate.

Ce loc simbolic această scăldătoare a oilor! Astăzi când suntem în epoca imaginilor, ar merita să facem un exercițiu de imaginație pentru a surprinde atmosfera: sute sau poate mii de ochii scrutând cu avidă atenție cea mai mică mișcare a apei; mușchi încordați, tensionați, precum cei ai unui animal de pradă gata de atac, pregătiți să zvâcnească înspre apă la primul semn; curioși ce privesc mai de la distanță pentru a prinde învălmășeala generală și momentul miracolului, liberi să-și dea cu părerea și să analizeze. Ei bine, în toată această atmosferă să spui: "Doamne nu am om"?!?

Vestea cea bună a Învierii Domnului are ceva specific pentru fiecare. Pentru Maica Sfântă este împlinirea promisiunii lui Dumnezeu adresată ei de către Arhanghelul Gabriel. Pentru Maria Magdalena este chemarea pe nume de către Isus. Pentru femeile mironosițe, piatra dată la o parte și arătarea îngerească. Pentru Petru este delicatețea de a fi menționat în mod specific de către înger: spuneți apostolilor și lui Petru. De ce “și lui Petru”? Fiindcă Petru se lepădase de Mântuitorul în chiar noaptea Patimilor și nici măcar ceilalți apostoli nu erau siguri dacă mai era împreună cu ei.

Nici piatra mormântului, nici ușile încuiate de nenumăratele frici ale bietei existențe umane, nu-L mai pot ține departe de viețile noastre pe Isus cel Înviat. Ba mai mult: poate tocmai acolo unde teroarea e mai mare, ca și în cazul ucenicilor, Dumnezeu este de față pentru a ne oferi pacea prezenței Sale. Într-o astfel de situație, în care discipolii tremură de frica iudeilor, Mântuitorul schimbă complet perspectiva. Nu îi liniștește, nu îi consolează, nici măcar nu vorbește despre sursa fricii lor. E ca și cum aceasta nici măcar nu ar exista sau ar fi doar o himeră a vieții lor trecute.

Onoratului cler împreună slujitor,

cuvioşilor călugări şi călugăriţe,

iubiţilor credincioşi greco-catolici

şi tuturor creştinilor iubitori de Dumnezeu

Iubiți credincioși,