Astăzi, 30 ianuarie, Biserica îi sărbătoreşte pe SFINȚII TREI IERARHI: VASILE CEL MARE, GRIGORE TEOLOGUL ŞI IOAN GURĂ DE AUR. Pe fiecare îi cinstim şi individual, pe Sfântul Vasile la 1 ianuarie, pe Sfântul Grigorie Teologul la 25 ianuarie, iar pe Sfântul Ioan Gură de Aur la 13 noiembrie şi 27 ianuarie.

Duminica vindecării orbului din Ierihon

Ev Lc 18,35-43

Duminica Vindecării celor 10 leproși

Evanghelia de astăzi ne spune două lucruri esențiale. În primul rând faptul că Împărăția cerurilor s-a apropiat sau este în mijlocul nostru, de aceea trebuie să ne convertim. Există un “de ce” al acțiunii și deci un sens al pocăinței la care suntem chemați. Dacă păcatul în mentalitatea ebraică are sensul unei devieri de la drumul înspre scopul propus, la fel ca o săgeată care ratează ținta, convertirea ar fi reîntoarcerea la calea cea dreaptă. Împărăția cerurilor nu mai e o țintă îndepărtată, pe care ne-o imaginăm doar, și de aceea cu greu ne mobilizăm forțele.

Nașterea, Tăierea Împrejur și Botezul Domnului sunt trei sărbători ce marchează tot atâtea etape ale intrării lui Dumnezeu în lumea noastră. Isus se naște în Betleem și intră astfel în prima formă de organizare a societății umane: familia. Prin împlinirea ritualului tăierii împrejur intră în schimb într-un anume popor: poporul lui Israel. Se botează apoi, punându-se în rând cu păcătoșii și face astfel pe deplin parte din neamul omenesc.

Trei etape, trei vise, trei profeții iată conținutul evangheliei de astăzi. Sfânta Familie pleacă din Betleem înspre Egipt, se întoarce din Egipt atunci când Irod moare și în sfârșit pornește înspre Nazaret unde se stabilește definitiv. Toate aceste trei părți ale unui Exod ce reiterează pentru a împlini, vechiul Exod al poporului ales, sunt urmare a celor trei vise ale lui Iosif și au ca rezultat împlinirea a trei profeții.

De aproape un an viețile noastre au fost bulversate de un virus păcătos care ne atacă sănătatea și viața, ținându-ne la distanță. Sensul profund al acestei aventuri teribile, permițând incertitudinii să ne stăpânească, nu cred că-l putem descoperi singuri. Nici Biserica nu poate să pretindă soluții unilaterale, ea fiind chemată să transmită, odată cu mesajul lui Isus, bucuria credinței, în așa fel încât să nu pierdem din vedere dragostea lui Dumnezeu și seriozitatea adevărului vieții de apoi.

Onoratului cler împreună slujitor,

cuvioşilor călugări şi călugăriţe,

iubiţilor credincioşi greco-catolici

şi tuturor creştinilor iubitori de Dumnezeu

Iubiți credincioși,

Sărbătoarea Nașterii Mântuitorului nostru Isus Cristos, în care celebrăm Taina Pruncului Sfânt din ieslea Betleemului, este în acest an mângâierea și binecuvântarea lui Dumnezeu pentru omenirea atât de încercată din cauza pandemiei.

Vechiul Testament ne prezintă istoria umană ca pe un pendul ce oscilează încontinuu între bine și rău. Tocmai în momentul în care pare să ajungă cu mare greutate la piscurile comuniunii cu Dumnezeu, omenirea se prăbușește precum bolovanul lui Sisif înspre abisurile trădării și toată munca trebuie luată de la început. Așa este de exemplu momentul întoarcerii din exil: de-abia eliberați din robia Egiptului, poporul ales vrea un rege.

(Duminica celor poftiţi la cină)