(Duminica Sfintei Cruci)

Există două aspecte ale vieții noastre de creștini ce trebuie ținute împreună. Despre primul ne vorbesc versetele din capitolul 8 de la Marcu, ce preced evanghelia de astăzi. Este vorba despre mărturisirea de credință a lui Petru din Cezareea lui Filip, prin care acesta îi spune lui Isus: “Tu ești Cristosul!” Este un moment esențial, ce ne privește și pe noi deoarece fundamentează credința noastră: nu credem doar într-un mare prooroc sau un mare sfânt, ci în Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

(Duminica vindecării slăbănogului din Capernaum)

Dacă în prima duminică din Post am contemplat chemarea apostolilor, aducându-ne aminte și de momentul în care am fost chemați fiecare dintre noi, în felul nostru, în evanghelia de astăzi vedem că vocația noastră, chemarea noastră e legată în mod intim de cea a celor din jurul nostru. Nu ne putem mântui singuri, ci doar împreună cu semenii noștri. Din acest motiv, primele patru duminici din Triod insistau asupra necesității iubirii aproapelui, a iertării și îndurării pe care trebuie să le manifestăm față de frații noștri.

Duminica I din Post (a Dreptei Credințe)

Evanghelia de astăzi este formată din versetele imediat următoare rugăciunii Tatăl nostru din capitolul 6 de la Luca. De aceea începe cu invitația la iertare și acceptarea acesteia ca și logică de viață atât în relația cu Dumnezeu cât și în cea cu aproapele. Dacă am accepta iertarea Tatălui fără să o dăruim și aproapelui, am intra într-o logica schizoida, încercând să trăim în două lumi cu doi stăpâni diferiți. Însă Isus ne pune în gardă: nu putem sluji la doi stăpâni.

Există o gamă largă de fapte bune pe care le putem împlini în Postul Mare și în general, de-a lungul unei vieți. Evanghelia de astăzi ne vorbește de șase dintre acestea, pe care Biserica le numește “faptele milosteniei trupești”, esențiale deoarece în funcție de ele Judecata de apoi va scoate la lumină realitatea vieții noastre creștine.

(Duminica Fiului Risipitor)

(Duminica Vameșului și fariseului)

(Duminica Cananeencei)

Așa cum de multe ori se întâmplă atunci când citim Sfânta Scriptura, sensul real al textului este mult mai profund sau câteodată chiar diferit de impresia pe care o avem la o primă citire. Dacă luăm evanghelia de astăzi de exemplu, un prim sens care se desprinde aproape spontan, este cel al datoriei. S-ar părea că în lumea aceasta fiecare dintre noi avem o sarcină de îndeplinit, un fructuos "management" de realizat, în așa fel încât să înmulțim darurile primite de la Domnul. Astfel, la a doua venire, Stăpânul va fi mulțumit de noi.

(Duminica lui Zaheu)