Notizie

O poveste vorbește despre doi oameni care s-au rătăcit în pădure. Pe când se lăsa seara au găsit o potecă pe care fiecare a început să meargă. În întunericul tot mai adânc unul dintre ei pășea înfricoșat, neștiind ce-l așteaptă la capătul drumului. Celălalt, găsind un semn pe marginea potecii care-i indica faptul că e pe drumul bun, pășea cu bucurie și cu speranță în suflet, știind că peste puțină vreme va ajunge la un binemeritat loc de odihnă.

Cât de mult ar trebuie să pătrundă în inima păstorilor Bisericii acest pasaj al Sfintei Scripturi ce ni-l prezintă pe Mântuitorul nu ca pe un distribuitor de haruri și minuni care își face datoria și apoi pleacă mai departe, ci ca pe un Păstor iubitor apropiat de turma lui, atent nu doar la marile suferințe, ci și la cele mai mărunte, atât de naturale, precum foamea. Ucenicii sunt tentați să se spele pe mâini și să-i trimită pe oameni să-și caute de mâncare.

(Duminica Vindecării celor doi orbi)

Puterea Cuvântului Mântuitorului, contemplată în ultimele două duminici, atât în cazul slujitorului sutașului, cât și în cazul îndrăciților din Gadara, se manifestă și în viața slăbănogului din evanghelia de astăzi. Ca și întotdeauna, Cuvântului îi corespunde o acțiune concretă imediată. Isus îi spune paraliticului “ridică-te ia-ți patul și mergi la casa ta”, iar rezultatul este imediat: omul se ridică, își ia patul și merge la casa lui.

Duminica vindecarii slugii sutaşului ne invită să fim încrezători în Cuvântul Mântuitorului la fel ca centurionul roman. Diferența dintre fii și păgâni, aparent atât de clară, se revelează din textul Evangheliei mai subtilă și mai nuanțată decât ne-am fi gândit. Majoritatea fiilor lui Israel care ascultă cuvântul lui Isus își spun urmași ai lui Avram, însă nu-l urmează în încrederea față de Dumnezeu. Se știu parte din poporul ales, își plătesc dările, își țin obiceiurile și cam atât.

(Duminica Vindecării slugii sutașului)

”Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă” (Mt 6, 33)
În Duminica a treia după Rusalii, 25 iunie 2017, Asociația ”Inocențiu Micu-Klein” a credincioșilor greco-catolici români din Italia a organizat o celebrare liturgica în Basilica Sfantul Petru din Vatican.

La 23 iunie a.c., s-au împlinit 17 ani de la trecerea la Domnul a fratelui Mihai de la Prilog.

Biografia FRATELUI MIHAI

Născut în satul Prilog, judeţul Satu Mare, România la 12 octombrie 1924 în familia Neamţu.

Tatăl său a fost învăţător la şcoala din sat şi cantor la biserica greco-catolică din localitate. Prima născută în familie este Ana, sora care va sta alături de Mihai întreaga sa viaţă, pentru a-l ajuta în misiunea sa. Familia a avut 12 copii.

Cât de absurdă ar fi situația în care cei patru pescari pe care i-am văzut duminica trecută lăsându-și năvoadele pentru a-l urma pe Isus, să încerce, imediat după aceea, să-și pună bani deoparte pentru a cumpăra noi năvoade. Despre asta e vorba în evanghelia de astăzi: cum să pretinzi că-l urmezi pe Dumnezeu, recunoscându-l ca și Tată milostiv și iubitor, ce are grijă de toți fiii Lui, și totuși, în același timp, să încerci să te pui bine cu mamona pentru a-ți asigura cele necesare pe acest pământ?

(Duminica chemării primilor apostoli)

Duminica trecută, cea a Tuturor Sfinților, ne aducea aminte chemarea la sfințenie, fiind, așa cum spune sfântul Pavel, temple ale Spiritului Sfânt. În consecință atunci când intrăm în bisericile noastre de piatră ne oglindim în ele. Privind armonia, ascultând cântările aduse Domnului, înmiresmându-ne cu miros de bună mireasmă spirituală, ne redescoperim datori să imităm în sufletele și în viețile noastre armonia regăsită.