Pastorala Preafericitului Cardinal Lucian la mărita Sărbătoare a Învierii Domnului 2018

† Cardinal Lucian

prin harul şi mila Bunului Dumnezeu,

Arhiepiscop și Mitropolit

al Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș,

Arhiepiscop Major

al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică,

în deplină comuniune de credinţă

cu Sfântul Scaun Apostolic al Romei

Onoratului cler împreună slujitor,

cuvioşilor călugări şi călugăriţe,

iubiţilor credincioşi greco-catolici

şi tuturor creştinilor iubitori de Dumnezeu

Iubiți fii sufletești,

„De este cineva binecredincios și iubitor de Dumnezeu, să se bucure de acest praznic frumos și luminat. De este cineva slugă înțeleaptă să intre, bucurându-se, întru bucuria Domnului său.”

Cu aceste cuvinte din predica sa în Duminica Învierii Mântuitorului, Sfântul Ioan Gură de Aur îi cheamă pe creștini la bucurie. Este o bucurie izvorâtă din certitudinea de a fi mântuiți prin trecerea din moarte la viață a Celui care are putere de a birui răul și suferința. De aceea cântăm cu toții: „Cristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”.

Omul încununează întreaga creaţie a lui Dumnezeu. Precum în slujba Bisericii cununa se așază pe capetele mirilor, la fel Domnul Cel Atotputernic îl așază pe om peste tot ceea ce a făurit în lume. Astfel, prin porunca de a stăpâni pământul adresată lui Adam, Dumnezeu ne cheamă pe fiecare dintre noi să fim stăpâni peste tot ceea ce El a creat: să stăpânim și să nu ne lăsăm stăpâniți; să fim liberi și să nu ne lăsăm înrobiți de nimic din ceea ce este creat. Suntem cu toții chemați la a ne descoperi demnitatea cu care ne-a înzestrat Creatorul, fiind fiecare dintre noi icoana și asemănarea acelui Dumnezeu care din nimic a făcut cerul și pământul.

Această ordine perfectă, dorită și rânduită de Creator, a fost distrusă de păcatul neascultării care l-a împins pe Adam să se ascundă de Dumnezeu. În vacarmul și în iureșul mileniului al treilea, omul post-modern trăiește aceeași dramă a însingurării, robit de vicii și de muncă, fragilizat de superficialitatea raporturilor umane. Cu toate acestea, ființa umană continuă prin însăși natura ei să caute binele, lumina și armonia. În cămara conștiinței sale, nu reușește să înăbușe șoapta Celui care l-a creat și care speră și așteaptă mereu ca fiul risipitor să se întoarcă acasă.

Omul nu poate trăi departe de Dumnezeu, nu poate exista fără Dumnezeu. Sistemele ateiste și persecuțiile împotriva Bisericii din secolul trecut au dovedit-o pe deplin. Din toate aceste încercări, Biserica a ieșit înnoită, purificată, iar lacrimile și sângele mucenicilor i-au reînnoit haina de nuntă pentru Mirele Cristos.

Iubiți credincioși,

Despre Învierea lui Isus ne vorbesc, înainte de toate, paginile Evangheliilor. Sfânta Scriptură zugrăvește Învierea ca fiind cheia de lectură a întregii existențe pământești a Domnului: toate minunile şi semnele de El săvârșite, doar în Înviere își găsesc înțelesul desăvârșit. Contemplând paginile acestor Evanghelii, așa cum o facem de exemplu în Joia Mare, descoperim un lucru minunat: Dumnezeu a transformat moartea în biruinţă pentru Fiul Său şi, prin El, pentru noi şi pentru întreaga omenire. În sensul acesta, semnul Învierii Domnului nu este doar descoperirea mormântului gol, ci este înainte de toate o întâlnire cu Domnul înviat. Într-un fel sau altul toți Îl întâlnesc pe Mântuitorul în acele locuri în care au vieţuit împreună cu Isus: la Ierusalim şi în Galileea. Ce înseamnă pentru noi acest lucru? Înseamnă că Domnul ne apare şi nouă acolo unde L-am cunoscut: în satele şi oraşele noastre, pe altarele bisericuţelor noastre, acolo unde am auzit întâia oară vorbindu-se despre El, acolo unde doi sau trei ne reunim în numele Lui. Acolo auzim şi noi acel duios şi plin de speranţă: Pace vouă!

Toate aceste adevăruri le mărturisim ori de câte ori recităm Simbolul Credinței: ”S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat, a pătimit și S-a îngropat”. Până aici sunt toate fapte istorice. Însă Crezul continuă: „și a înviat a treia zi”. Ce înseamnă acest lucru ? Înseamnă că realitatea Învierii Domnului este accesibilă doar celui care o privește cu ochii credinței, celui care e capabil să recite Crezul până la capăt. Pentru unul ca acesta, moartea nu va fi altceva decât o trecere spre adevărata viață. Așa a fost pentru Isus din Nazaret și așa va fi pentru toți ucenicii Lui. Cel care crede că Isus este Domnul nu trebuie să aibă teamă de propria moarte, fiindcă nici măcar moartea nu îl va putea despărți de iubirea Domnului Său, așa cum mărturiseşte psalmistul: „Unde mă voi duce de la Spiritul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi? De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginea mării şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta” (Psalmul 138, 7-10).

Dragi credincioși,

Isus ne eliberează de iluzia pe care Satana vrea să ne-o inoculeze: aceea că am fi abandonați propriului destin și în final, morții. Și de aceea, din dimineața de duminică și din acea grădină a Învierii, speranţa luminează cele mai întunecoase unghere ale existenței oamenilor. Înviind din morți, Isus conduce omenirea înspre starea dintru început: cea în care omul nu mai moare.

Împreună cu Apostolul Petru în casa sutașului Corneliu putem și noi să spunem că „Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi I-a dat să Se arate nu la tot poporul, ci nouă martorilor, dinainte rânduiţi de Dumnezeu, care am mâncat şi am băut cu El, după învierea Lui din morţi” (Fapte 10, 40-41). Alături de comunitatea Bisericii, îl vedem și noi pe Cel înviat în Euharistie, mâncăm și bem și noi la masa Lui, îl întâlnim și noi pe Cel ce a călcat stăpânirea morţii, cu moartea pe moarte călcând. Mormântul gol ne trimite astfel la ceva mult mai important: Isus nu mai este în mormânt, ci este prezent în Biserica Lui. Acolo primim Trupul Lui, acolo devenim mădularele Lui.

Alături de Fecioara Sfântă, Maica Bisericii, să ne apropiem și să intrăm tot mai adânc, pe an ce trece, în misterul de iubire și de lumină al Învierii. Ea, cea care a crezut Cuvântului lui Dumnezeu chiar și în fața răstignirii, ne va conduce și pe noi pe calea cea strâmtă a credinței. Dacă ne vom încredința ocrotirii Ei materne, inimile noastre vor deveni asemenea cu Inima Ei: un tezaur al prezenței lui Dumnezeu. Maria, cinstită în icoane ca ”Cea care ne arată Calea”, ne va fi întotdeauna ocrotitoare pe calea înspre Fiul ei cel Înviat. Amin!

Dimpreună cu Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore, Vă doresc tuturor sărbători pascale binecuvântate.

Cristos a înviat!

Adevărat a înviat!

† Cardinal Lucian

Arhiepiscop și Mitropolit

Arhiepiscop Major

Dată în Blaj, la 8 Aprilie,

Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Isus Cristos

Anul Domnului 2018
Sursa: e-communio.ro