CÂND BOGĂȚIE NE ESTE TRISTEȚEA... Meditația PS Claudiu la Duminica a XXX-a după Rusalii

(Duminica tânărului bogat)

Cu toții avem în față aceeași lume, cu toții citim aceeași Sfântă Scriptură și totuși câte maniere de a trăi și de a interpreta realitatea! Evangheliile din ultimele duminici ne interpelează exact în acest sens: ce este scris în viața și credința noastră și cum citim sau mai bine zis cum interpretăm? Întrebarea era explicit exprimată în evanghelia Bunului Samarinean și regăsită în mod implicit în cea de duminică trecută și în cea de astăzi, prin cele două tipuri de oameni bogați. Amândoi vorbesc despre bine și bunuri, dar prin alegerile lor vedem că de fapt dincolo de cuvinte se regăsesc realități cu totul diferite. Cuvântul folosit, "bunuri", are o încărcătură pozitivă, făcând referință la conceptul de "bine". Totul fiind creat bun și frumos de către Dumnezeu, bunurile noastre ar trebui sa fie mijloace de a înțelege bunătatea Creatorului. În acest sens bunurile sunt daruri ce ne pun în comuniune cu Dumnezeu și, prin împărtășire, cu frații noștri. Ele se transformă în schimb în bogății atunci când noi pervertim scopul pentru care au fost create.

Astfel, pentru bogatul de duminica trecută ele devin o temniță ce-l înconjoară și-l separă de frații lui și de Dumnezeu. Într-un mod mult mai voalat, regăsim aceeași realitate în evanghelia de astăzi. Mult mai voalat deoarece tânărul bogat pare să împlinească toate poruncile încă din fragedă pruncie. Sub această aparentă perfecțiune se ascunde în schimb aceeași meschină schimbare de sens. Isus nu face decât să ridice voalul aparențelor atunci când întreabă: pentru ce mă numești bun? Altfel spus: ce înseamnă pentru tine bun? Ce se ascunde sub această etichetă? Din păcate, sfârșitul acestei scurte întâlniri revelează o similară pervertire a binelui: darurile s-au transformat din nou în bogății și deci în temniță. Nevăzându-le ca și daruri, nu reușește să le dăruiască și de aceea rămâne separat de frații lui. Tânărului îi este imposibil să iasă și să se elibereze pentru a-l urma pe Isus, rămânând astfel separat și de Dumnezeu.

Întrebarea pentru noi este aceeași: ce este scris în viața noastră și cum citim? Putem alege să trăim într-o lume ireală, ca cei doi bogați: nebuni și triști. Putem rămâne în schimb ancorați în adevăr și în lumea reala ca și fii, frați și moștenitori: liberi și fericiți.

PS Claudiu
Episcopul Curiei

Ev Lc 18,18-27

În vremea aceea l-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Isus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu. Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Iar el a zis: toate acestea le-am păzit din tinereţile mele. Auzind Isus i-a zis: incă una îţi lipseşte: vinde tot ce ai şi împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de-mi urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Şi văzându-l întristat, Isus a zis: cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: si cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.

Sursa: www.e-communio.ro