Memoria Paradisului pierdut: Meditația PS Claudiu la Duminica a XXVIII-a după Rusalii

(Duminica celor poftiţi la cină)

Tema banchetului apare des în Sfânta Scriptură. Este una dintre imaginile prin care Dumnezeu ne împărtășește sensul profund al comuniunii: suntem invitați să participăm, fără a avea ceva de pregătit, fiindcă masa bucuriei este creația Tatălui Ceresc din veșnicie. Din chiar momentul Facerii, omul este invitat într-o scenă feerică, aceea a Paradisului Terestru din care nimic nu lipsește. Cu toate acestea, chiar din acel moment inițial, și din păcate în multe alte ocazii pe care Domnul ni le-a oferit de-a lungul istoriei, noi privim în altă parte, căutând alte banchete și alte bucurii. În felul acesta șarpele are acces la povestea noastră de dragoste cu Dumnezeu, oferindu-ne alte fructe decât cele ale Raiului. Totul se tranformă într-un sinistru decor, în care Paradisul lasă loc unui pământ arid și plin de spini, suferința înlocuiește pacea și fericirea, plinătatea vieții se oprește în boldul cu care moartea întâmpină de acum orice vietate. Acesta este banchetul pregătit de cel rău. Paradoxal însă, ca niște insecte orbite de lumina farurilor, continuăm să mergem în direcția greșită, înspre ospățul morții, de prea multe ori de-a lungul scurtei noastre existențe.

Astăzi ne aducem aminte și de strămoșii Domnului. Avem astfel o fericită ocazie să medităm mai bine la sensul sărbătorii pe care am celebrat-o acum câteva zile: Neprihănita Zămislire a Maicii Sfinte. Mama Mântuitorului este cea prin care se inversează această mortiferă “tradiție” a omenirii. Precum o nouă Evă, Maria îi rezervă șarpelui nu atenția ei, ci călcâiul. Ochii îi sunt îndreptați încontinuu înspre Domnul și Dumnezeul ei. Banchetul bucuriei comuniunii cu Creatorul este singurul pe care îl cunoaște. De aceea darurile acestei comuniunii se revarsă în sufletul și în viața ei în așa măsură încât numele ei devine: Maria, cea plină de har!

Maria este memoria Paradisului pentru noi cei exilați. Contemplând chipul ei minunat, inundat de frumusețea iubirii de Dumnezeu, descoperim minunăția banchetului bucuriei la care suntem chemați. Cea plină de har revarsă în sufletele noastre harurile milostivirii și adunându-ne de la răscrucile și marginile drumurilor acestei vieți, ne șoptește împreună cu Fiul Ceresc: “Veniți, toate sunt gata”. La chemarea Mamei noastre, să pășim așadar înspre Banchetul Veșnic prin poarta iubirii și a Îndurării Divine!

PS Claudiu
Episcopul Curiei

Ev Lc 14,16-24

Zis-a lor Isus: un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi; si a trimis la ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemaţi: veniţi, că iată toate sunt gata. Şi au început unul câte unul, să-şi ceară iertare. Cel dintâi i-a zis: tarină am cumpărat şi am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă. Şi altul a zis: cinci perechi de boi am cumpărat şi mă duc să-i încerc; te rog iartă-mă. Al treilea a zis: femeie mi-am luat şi de aceea nu pot veni. Şi întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis: ieşi îndată în pieţele şi uliţele cetăţii, şi pe săraci, şi pe neputincioşi, şi pe orbi, şi pe şchiopi adu-i aici. Şi a zis sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc. Şi a zis stăpânul către slugă: ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte să intre, ca să mi se umple casa, căci zic vouă: nici unul din bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu va gusta din cina mea.

Sursa: e-communio.ro