Nici piatra mormântului, nici ușile încuiate de nenumăratele frici ale bietei existențe umane, nu-L mai pot ține departe de viețile noastre pe Isus cel Înviat. Ba mai mult: poate tocmai acolo unde teroarea e mai mare, ca și în cazul ucenicilor, Dumnezeu este de față pentru a ne oferi pacea prezenței Sale. Într-o astfel de situație, în care discipolii tremură de frica iudeilor, Mântuitorul schimbă complet perspectiva. Nu îi liniștește, nu îi consolează, nici măcar nu vorbește despre sursa fricii lor. E ca și cum aceasta nici măcar nu ar exista sau ar fi doar o himeră a vieții lor trecute.