Evanghelia de astăzi este parte a dialogului dintre Isus și Nicodim. Acesta din urmă vine în miez de noapte la Isus, fiindcă înțelege că ceea ce se întâmplă iese din registrul lucrurilor familiare lui. Deși face parte din tagma fariseilor, se distanțează de ei și încearcă să înțeleagă cine este cu adevărat acest Rabbi din Nazaret.

(Duminica lucrătorilor ucigași din vie)

Imaginați-vă cam cum ați reacționa dacă un preot v-ar opri pe stradă și v-ar spune: “Întoarce-te la Dumnezeu fiindcă strada pe care ai apucat-o este greșită”. Într-o societate ca cea de astăzi, o astfel de interpelare ar fi considerată ca un atentat la libertatea personală, abuzivă, etc. În unele state europene, un probabil proces ar putea fi intentat pentru încălcarea drepturilor celor care nu cred…

(Duminica tânărului bogat)

(Duminica datornicului nemilostiv)

E evident, ascultând evanghelia de astăzi, că sămânța credinței penetrează cu greu piatra care acoperă inima omului. Din tot discursul lui Isus, ucenicii se opresc doar la suferință și la moarte. Vestea cu adevărat importantă pentru ei, și anume aceea că a treia zi Învățătorul va învia, trece pe lângă urechile lor nebăgată în seamă. Și de aceea se întristează.

O poveste vorbește despre doi oameni care s-au rătăcit în pădure. Pe când se lăsa seara au găsit o potecă pe care fiecare a început să meargă. În întunericul tot mai adânc unul dintre ei pășea înfricoșat, neștiind ce-l așteaptă la capătul drumului. Celălalt, găsind un semn pe marginea potecii care-i indica faptul că e pe drumul bun, pășea cu bucurie și cu speranță în suflet, știind că peste puțină vreme va ajunge la un binemeritat loc de odihnă.

Cât de mult ar trebuie să pătrundă în inima păstorilor Bisericii acest pasaj al Sfintei Scripturi ce ni-l prezintă pe Mântuitorul nu ca pe un distribuitor de haruri și minuni care își face datoria și apoi pleacă mai departe, ci ca pe un Păstor iubitor apropiat de turma lui, atent nu doar la marile suferințe, ci și la cele mai mărunte, atât de naturale, precum foamea. Ucenicii sunt tentați să se spele pe mâini și să-i trimită pe oameni să-și caute de mâncare.

(Duminica Vindecării celor doi orbi)

Puterea Cuvântului Mântuitorului, contemplată în ultimele două duminici, atât în cazul slujitorului sutașului, cât și în cazul îndrăciților din Gadara, se manifestă și în viața slăbănogului din evanghelia de astăzi. Ca și întotdeauna, Cuvântului îi corespunde o acțiune concretă imediată. Isus îi spune paraliticului “ridică-te ia-ți patul și mergi la casa ta”, iar rezultatul este imediat: omul se ridică, își ia patul și merge la casa lui.

Duminica vindecarii slugii sutaşului ne invită să fim încrezători în Cuvântul Mântuitorului la fel ca centurionul roman. Diferența dintre fii și păgâni, aparent atât de clară, se revelează din textul Evangheliei mai subtilă și mai nuanțată decât ne-am fi gândit. Majoritatea fiilor lui Israel care ascultă cuvântul lui Isus își spun urmași ai lui Avram, însă nu-l urmează în încrederea față de Dumnezeu. Se știu parte din poporul ales, își plătesc dările, își țin obiceiurile și cam atât.